Şi-n dimineaţa aceea soarele stralucea altfel. Norii nu erau nori iar cerul mult prea albastru.
El, îmbrăcat la 4 ace ţinând buchetul de flori ascuns la spate, iar ea cochetă ca de obicei
îşi aranja pălaria ca nu cumva să stea într o parte.
Dându-şi întâlnire la locul stabilit fără sa-şi mai amintescă unul altuia prin beep-uri sau sms-uri
au ajuns exact cum e scris: Ea, prima iar el, încadrându-se în sfertul academic. Sărutându-i
tandru mâna şi oferindu-i buchetul de flori parcă puţin ofilit de vremea trecută îi determină pe
cei din jur să admire din nou frumosul.
Ea, ţinându-l de braţ păşind in ritmul bătăii inimii şi privindu-l in ochi intră pe poarta cea nouă
şi-n tot timpul ăsta cu ‚glasul tremurând repetă fraza ei preferată ce a rostit-o acum 50 de ani
în aceeaşi clădire “De bunăvoie şi nesilită de nimeni”. Promit să îl iubesc şi să-l respect..Aidoma şi el.
Prin rostirile lor inaugurează parcă clădirea cea nouă a Primăriei şi ne dau nouă tinerilor,
o lecţie de viaţă. Parcă pe fruntea lor stă scris: Dragostea nu va pierii niciodată!
